It's time...

La pământ...speranţa mea,odinioară-infinită,a cunoscut K.O.-ul "carierei".Optimiştii incurabili nu sunt,într-un final,decât persoane lipsite de orice simţ al realităţii.În această viaţă decepţiile curg lanţ şi nerealizările constituie fundamentul stării "0",adică acel cumul de momente proaste,ce te doboară încet,dar sigur.
Nu sunt singur,dar mă simt astfel.Sunt înconjurat de străini şi persoane care nu-mi vor în niciun caz binele.Sunt detestat,hulit,jignit...se mai întâmplă,desigur,dar aş vrea să înţeleg de ce :)
Totul,dar absolut totul,în jur,e o nulitate.E un efect normal,până la urmă,uman:"Legea junglei",they say.Dar ce nu găsesc uman în acest principiu este modul de abordare,diabolic de-a dreptul,în dreptul majorităţii "practicanţilor".Este perfect normal să îţi doreşti ce este mai bine pentru tine.Este perfect normal să te comporţi într-un mod care să-ţi aducă împliniri personale.Dar,atenţie!Este ilogic să incluzi în ecuaţia ta persoane prin care să-ţi satisfaci nevoile,într-un mod prejudicios,inuman.
Suntem toţi fiinţe raţionale,cu drepturi egale,toţi avem trăiri,toţi trecem prin stări şi ne lăsăm purtaţi de sentimente.De aceea,am o întrebare,relativ ironică:"De ce să facem rău deliberat când putem face bine?" De ce nu încercăm niciodată să ne scuturăm de tot ceea ce avem în noi mai rău?De ce ne complacem în a ne raporta la "cei din jur"/"restul",doar de dragul de a fi băgaţi în seamă?
Sunt persoane care îşi doresc popularitate şi altele care nu vor decât puţină linişte,intimitate.Sunt persoane care caută faima şi altele care ar da orice să scape de ea.Sunt persoane care nu vor decât să parvină şi altele care ştiu că "banii nu aduc fericirea".Sunt persoane care fac rău,dar şi câteva care încearcă să ajute.Sunt persoane pe care nu le interesează,dar sunt şi câteva persoane care ascultă.Sunt persoane care se dau bătute uşor,dar sunt şi persoane perseverente,care încearcă.Sunt persoane care râd,dar sunt şi persoane care nu mai au puterea să zâmbească.Sunt persoane care cunosc sau au cunoscut COMPASIUNEA/ÎNŢELEGEREA?Sunt persoane care au încercat să ajute un om trist,să îi aline suferinţa?Sunt persoane care şi-ar da toţi banii din buzunar,doar ca să vadă un zâmbet sincer şi să simtă recunoştinţă...COMPASIUNE?Sunt persoane care citesc acest text?Sunt persoane care îl şi înţeleg?Sunt persoane care au auzit vreodată termenul "COMPASIUNE"?...
Revenind..Acest sentiment divin,acest har,această percepţie,suferinţă,stare minunată...nu exista!
Rasa umană,aşa cum este acum,nu cunoaşte compasiunea...eu nu cunosc compasiunea.Oricât m-aş strădui,oricâte piedici aş evita şi oricât de mult mi-aş dori asta,tot n-ar cunoaşte împlinire.Mă zbat inutil,sunt respins de cei egali mie şi mă lupt cu nepăsarea.Rece,apăsătoare,crudă şi absurdă!
Nepăsarea ne "umple" vieţile.Ni le erodează.Sacadează emoţiile şi stările:de beatitudine sau de cădere(psihică,fizică,de orice natură),asemeni unei clepsidre...O clepsidră plictisită de monotonia scurgerii nisipului în vas şi a trecerii secundelor,într-un ritm deloc alert.Nepăsarea ne omoară,şi distruge spiritul uman.Datorită nepăsării,oameni(ca şi noi) ajung să moară de foame,uitaţi de lume în locuri pustiite de suferinţă,de neputinţă.
Noi nu cunoaştem iubirea.Poate pentru că nu există?Posibil...Necunoscând compasiunea,înţelegerea,empatia,nu vom ajunge să trăim ceva atât de măreţ.Sunt iluzii mascate de nevoi personale şi meschine.Noi nu vrem să o cunoaştem!Suntem ghidaţi de principii care se opun ei.Noi "trăim" antitetic iubirea:prin suferinţă,decepţii,nepăsare,incapabili să înţelegem ce reprezintă acest fenomen,de fapt.Credem în ceva ce nu există,într-o falsă impresie...trăim o aluzie străină nouă!
Ha!Iubirea..ce frumos sună!Ce uşor pare!Ce departe suntem... Pentru a putea să-i înţelegem pe ceilalţi,trebuie mai întâi să ne cunoaştem pe noi.Trebuie să înţelegem de ce gândim într-un anumit fel,şi să ne dăm seama dacă este eronat,pentru a putea schimba ceva...Aici intervine EMPATIA.E oribil să ne gândim numai la noi,este dezgustător şi inuman,în opinia mea!
Pentru a cunoaşte compasiunea şi a avea parte de înţelegere,trebuie să învăţăm să convieţuim cu cei de lângă noi.Să îi înţelegem şi să îi ajutăm,în egală măsură.Prin empatie(cea mai de preţ valoare morală,dar şi cea mai inexistentă)putem face asta.Prin compasiune putem să ne minţim singuri că am ajuns să cunoaştem iubirea,iar prin iubire,suntem deja foarte aproape de fericire...you don't say!
Well,un termen atât de vag şi plin de sensuri..Fericirea nu este echivalentă cu expresia:"a fi fericit".E un sentiment mai puternic decât oricare altul,ne influenţează enorm mentalitatea şi foloseşte exclusiv aşa-ziselor "realizări măreţe".Este un fenomen peste putinţele noastre de înţelegere.Este un sentiment profund,care există totuşi în orice lucru ce ne-nconjoară..recunosc asta până şi eu,în ciuda unei permanente tendinţe de a-l nega.Menţionez că fericirea este de neatins celor ce promovează non-valorile. Am omis una,văd,în urma recitirii "Trilogiei Cugetărilor",şi anume:parşivitatea.
O formă accentuată a falsităţii ce se reprezintă cel mai adesea printr-un specimen:drăguţ,bine intenţionat,simpatic,interesat...ei bine,nu neapărat de binele tău.Ok,gata cu glumele..NICIODATĂ interesat de binele tău!În schimb,interesat în permanenţă de ceea ce poate obţine prin intermediul tău,de ceva ce ai tu sau de ceva ce ai de oferit.
Persoanele pe care le încadrăm aici au o mască(nu de castraveţi,avocado sau alte minuni)..o mască ce în multe cazuri ascunde cu măiestrie adevăratele intenţii ale individului.E greu să te fereşti de astfel de persoane,mai ales când îi eşti subjugat emoţional,când ţi-a păcălit raţiunea prin...
Nu e imposibil,though!Însă e nevoie de multă stăpânire de sine,un cult al raţionalului mult peste medie şi..răbdare.Să nu uităm:"Cu răbdarea,treci marea!"
Menţionez că citiţi un text "hopeless",sci-fi pe alocuri,întrucât nu cred o iotă în ideea că lumea asta mai are ceva bun de oferit în acest stadiu.Deci puteţi cataloga o bună parte din text drept "bullshit"!N-ar fi complet eronat,dar era un text(cel puţin)necesar,de scris.
O să închei cum am început... Sunt obosit,îngândurat,rănit,dezamăgit,pot continua.Blogul nu mai avea viaţă lungă din acelaşi motiv enunţat în "Trilogie"-NU ARE ROST! Cei care vor înţelege mesajul textului,nu cred că sunt şi cei vizaţi de el.Nu au nicio valoare părerile nimănui,nonetheless mine!Singurele lucruri care contează sunt faptele("Less talk,more action",pentru cunoscători)...fapte ce nu există,şi nu vor exista,probabil,niciodată!
Singurul rol pe care îl are acest text este unul de natură literară,aşa că "bucuraţi-vă" de el..s-ar putea să fie ultimul ^.^
Apreciez că aţi citit până aici...aş mai putea continua la nervii mulţi pe care i-am strâns şi la supărarea care mă domină,dar(încă o dată),nu văd rostul. Timpul exact al finalizării postului:23:33. Vax!